Fâsaica din balcon

28.07.16 | Erika Mărginean | 0 comentarii
Fâsaica din balcon

Crescută pe balcon, la început eu, nu fâsaica, nu prea cunoşteam regionalismele. Mi-am luat eu notiţe de la elevii mei din satul în care am cochetat cu catedra, dar şi aşa au rămas expresii pe care nu le cunoşteam. Porodici şi crumpene, lipedeu şi chimeşă…înţelegeam, dar…

…S-a întâmplat să ajung într-un sat la marginea oraşului Aiud ( a nu se confunda cu Adjud), unde o mătuşă foarte amabilă şi săritoare m-a întrebat vorbind cu un debit neobişnuit de mare pe secundă pentru Ardeal:”Faşi fâsaică? Faşi?” Din intonaţia ei mi-am dat seamă că mă întreabă dacă fac oareceva, dar ce? „Păăăăi, aş face, dar n-am! „Am bravat eu. „Nu-i ninica, ţi-oi da io, c-am, Doamne-ţi mulţam”.

I-am mulţumit , dar tot nu eram lămurită cu fâsaica. „No, las’că-ţi aduce Raveca, ţi-o las pi plită, colo, aşea”, a mai zis arătând spre sobă, şi dusă a fost, la casa de dincolo de drum.

A doua zi dimineaţa, chiar dacă nu m-am trezit deodată cu cocoşul care-şi inventaria găinile, poarta fiind mereu deschisă, uşa casei la fel, Raveca mi-a adus „fâsaica”. Pe un ziar întins , un ” boghi” de fasole verde în păstăi …galbene trona pe mijlocul sobei din bucătărie! Deci asta era fâsaica!

Pe balconul apartamentului avem din construcţie, două lăzi imense din beton, în care am cultivat roşii, mărar, ceapă verde, mentă …sau flori. Când ce se nimerea sau din toate câte un pic. Anul acesta cu vremea asta capricioasă nu am mai plantat nimic, ca să găsesc apoi tot balconul invadat de frunziliţe verzi, cu floricele galbene despre care unii afirmă că ar fi iarba grasă, plantă medicinală cu Omega 3, alţii că e buruiană toată ziua!

Într-un loc rămas încă neocupat de frunzuliţe, am pus în pământ câteva boabe de fasole albă, doar aşa, ca să văd ce se întâmplă. S-a întâmplat că a ieşit un vrej de fasole, pe care a crescut o singură păstaie cu două boabe de fasole albă. Vrejul, aşa cum îi stă bine unui vrej de fasole, s-a tot înălţat, a scos o sumedenie de frunze, crenguţe cu flori mici albe care se uscau cu timpul şi cădeau şi …atât.

Aşa că, într-adevăr n-am fâsaică!