Concediul la români: combinaţie de nervi, îmbuibare, grătar, mici şi bere

10.08.17 | adevarul.ro | 0 comentarii

Mohammad Murad, preşedintele Federaţiei Patronatelor din Turismul Românesc:
În România avem o mare problemă, faţă de orice altă ţară latină: noi nu avem cultura fericirii. La noi când vin în vacanţă, primele două zile se ceartă soţul şi soţia. Vin în vacanţă supăraţi. Dacă e vreme frumoasă afară, e linişte. Dacă nu e frumos afară, te întreabă de ce e apa prea rece. Ei nu se gândesc că sunt în concediu şi trebuie să profite de fiecare moment, să trăiască din plin. Fericirea e o cultură, să ştiţi.

Mihai Copăceanu, blogger Adevărul:
Nu există o diferenţă între comportamentul românului de pe stradă cu cel al românului în concediu. Omul care se comportă într-un anumit fel în anumite situaţii sociale nu se va comporta diferit în concediu. Turistul român se comportă aşa şi pentru că cel care oferă serviciile de turism are o anumită atitudine.
A început să se dezvolte o modă printre anumiţi români care preferă concediile în străinătate, deoarece acolo diferă atitudinea pe care o întâlnesc, pornind de la operatorul agenţiei de turism şi ajungând la bucătarul restaurantului unde mănâncă. O dată făcută o astfel de ieşire, oamenii văd diferenţa.
Avem studii despre cât de mult cheltuie românul pe lucruri inutile. Mai ales la nivel de mâncare. Totul ţine de cultura noastră. Pe plajă, românul este mult mai dezinvolt în a fi nepoliticos, în a face murdărie deoarece îşi spune: sunt în concediu, îmi permit. Este vorba şi de o lipsă de modestie. Toate acestea converg într-un puzzle al culturii românului.

Dumitru Borţun, profesor universitar, specialist în psihologia comunicării:
Cele mai multe zone socio-culturale din România au o cultură a supravieţuirii, o cultură în care intră grija zilei de mâine, intră căutarea mijloacelor prin care să-ţi asiguri siguranţa economică, securitatea emoţională, tot ce ştim că ţine de grija zilei de mâine. În momentul în care ţi-ai pus în cap să supravieţuieşti nu mai poţi să ai alte aspiraţii şi alte gânduri despre autorealizare, fericire, despre a te simţi bine.
Dacă nu pleci în concediu se uită vecinii strâmb la tine, eşti bănuit că nu ai bani să te duci în concediu… A ajuns deja o problemă de prestigiu social. Te întreabă colegii la serviciu: şi, unde ai fost în concediu? Şi tu ce să zici: am stat acasă? Şi atunci apare această ipocrizie, este vorba despre un comportament mimat: mă duc ca să mă prefac că mă simt bine. Dar ei, săracii, nu se pot simţi bine pentru că nu au nici cultura fericirii, nu au nici pregătirea necesară.
Grătar, mici şi bere! Asta înseamnă îmbuibare, asta înseamnă satisfacerea unor nevoi materiale primare. De ce nu ne ducem spre altceva? Pentru că piramida trebuinţelor noastre este foarte joasă, pentru că nu am ajuns la nevoia de recunoaştere socială, la nevoia de incluziune socială şi, mai sus, la nevoia de autorealizare.