Despre viața în blocurile românești
02.11.18 | Radu Paraschivescu
...Bătutul covoarelor începe întotdeauna când dorm. Pereţii se găuresc când dau un interviu prin telefon. Interfonul vecinului se aude la mine în apartament mai tare decât la vecin. Femeia care umblă pe tocuri stă în apartamentul de deasupra. Gresia se schimbă duminică la şapte dimineaţa. Sorinel Puştiul de alături se aude mai tare decât Deep Purple-ul meu. Caloriferele încep să bolborosească la cinci minute după ce adorm. Pisica miaună lângă mine tocmai când mint pe cineva la telefonul mobil şi-i spun că nu sunt acasă. După ultima petardă care-mi explodează în balcon mai vine una.
La ce bun toate aceste fandoseli văicăreţe? Ar fi oare preferabil să trăim mereu cu sonorul dat pe mute? Nici vorbă, să nu fim ipocriţi. Coloana sonoră a vieţii e ca aerul şi ca apa. Mai ales că există atâtea zgomote şi sunete care atrag, calmează şi inspiră. Cine vrea să se mumifice şi să trăiască sub sigiliu n-are decât, dar nu face decât să-şi peţească eşecul. „Muzică dodecacofonică“, ricanează trist florile de seră când aud bătătorul, ciocanul şi bormaşina. Da, da, dar nu e numai asta. E şi ţesătura de apă a ploii care-ţi cade lângă geamul deschis, e şi mierla care pare să cânte un capriciu de Sarasate, e şi jazzul care-ţi însoţeşte gândurile pornite pe drumuri la care nu visai, e şi gâlceava copiilor care nu se pot hotărî cine are dreptate. Sunt toate acestea, plus alte o mie. Murphy e doar un cârcotaş cu umor, pe care e bine să-l laşi între patru pereţi cu mustăcirile lui. Un burghez calamburghez luxemburghez, nimic mai mult.
Prin urmare, cu urechile destupate şi cu ferestrele deschise. Aşa se trăieşte, aşa se respiră, aşa se degustă viaţa...
RADU PARASCHIVESCUProzator, traducător și jurnalist sportiv, Radu Paraschivescu realizează emisiunea „Pastila de limbă” la Digi24.